Sci+Fi Fest 2017: cromosfera Soarelui

Announcement Date: 10/05/2017

Cu toate că, pe toată durata desfășurării Sci+Fest 2017 norii s-au cam adunat, duminică seara au fost și câteva momente cu cer mai bun.

La ora 17:00, Soarele era destul de jos și grăbit spre orizont, insa am reușit să facem câteva capturi prin luneta noastră solară. Aceasta izolează lungimile de undă ale hidrogenului la 656nm și permite observarea cromosferei solare. În cromosferă, temperaturi de 6000-20000°C sunt suficient de ridicate ca să permită excitarea atomilor de hidrogen și colorarea discului solar în roșu intens când privim printr-un astfel de telescop:

Atentie: NU vă uitați niciodată la Soare, fie direct cu ochiul liber sau prin telescoape fără filtre special, întrucât riscul de orbire este iminent!!!

Pentru observații sigure ale discului solar vă așteptăm la următoarele noastre ieșiri.

Detalii tehnice: 1 octombrie 2017, ora 17:11 Altitudinea Soarelui: 17.23° Telescop: Lunt 50Bk Montură: Heq5 Pro Cameră: QHY 5L-II Mono Procesare: 465 farmes stack în AutoStakkert, Registax wavelenghts, PixInsight.

 

Observarea soarelui în bandă de Hα ne permite să vizualizăm structurile caracteristice cromosferei solare. La marginea discului solar cromosfera este vizibilă din profil și apare ca o zonă neregulată de culoare roșie în care putem observa:

   – spicule- sunt jeturi de plasmă cu înălțimi cuprinse între 3.000-10.000 km care se observă la marginea discului solar sub forma unor filamente scurte și subțiri.

   – proeminențe- aceste structuri sunt prezențe permanente ale discului solar dar nu pot fi văzute prin filtrele obișnuite Millar datorită luminozității intense a fotosferei. Ele sunt jeturi de plasmă cu înălțimi de 100.000 km sau mai mult care apar din loc în loc de-a lungul circumferinței discului solar sub forma unor flăcări sau flăcări arcuite. Privite prin telescop își schimbă forma o dată la 10-20 minute. Proeminențele pot dura câteva zile. Datorită rotației suprafeței soarelui în raport cu noi, ele pot trece direct peste discul acestuia iar în acest caz poartă numele de filamente.

   – filamente- sunt jeturi de plasmă sub formă de cordoane care se desprind din Soare și au aspectul unor arce ușor mai închise la culoare decât suprafața solară adiacentă de sub ele.

  – fibrile și spicule- privite printr-o lunetă Hα dau suprafeței soarelui un aspect mozaicat ca o rețea.

  – supergranule- sunt zone de convecție prin care energia este transferată din zonele mai joase ale fotosferei către zonele mai înalte din cromosferă. Au aspect granulat, luminos;

  – plăci luminoase- marchează regiunile active ale fotosferei și în Hα se observă ca zone cu luminozitate mai mare de pe suprafața discului solar. Pot dura câteva zile și reprezintă zone unde câmpul magnetic are direcție verticală față de suprafață.