Messier 85 este o galaxie eliptică sau lenticulară (depinde pe cine întrebați) din Roiul Virgo aflată în direcția constelației Cosița Berenicei. Ea a fost descoperită în anul 1781 de Pierre Méchain, colegul de observații al lui Charles Messier și ulterior adăugată în celebrul catalog de obiecte difuze. Conform măsurătorilor și calculelor recente galaxia M85 se află la o distanță de aproximativ 50 milioane de ani lumină față de noi.

Deși galaxiile eliptice sunt în general mai puțin „dinamice” față de cele spirale, ele pot oferi „surprize” astronomilor.

Pe data de 25 iunie 2020 survey-ul Asteroid Terrestrial-impact Last Alert System (ATLAS) a descoperit prezența unui obiect nou strălucind cu magnitudinea 17.4 în cadrul galaxiei M85. Imediat se dă alerta iar în câteva ore este observată de astronomi din toată lumea. În scurt timp supernova se analizează spectroscopic și în profilul ei se evidențiază liniile de absorbție ale siliciului ionizat caracteristice supernovelor de tip Ia. Acest tip de supernove se formează în sisteme stelare binare în care o stea pitică albă bogată în carbon absoarbe material de la o stea companion. Acumularea de material duce la creșterea masei stelei pitice iar dacă fenomenul continuă peste o anumită de limită (limita Chandrasekhar) duce la creșterea temperaturii nucleului stelei peste punctul de fuziune al carbonului. Inițierea fuziunii carbonului destabilizează steaua și determină explozia uriașă prin care ia naștere supernova. Din analiza spectrală a profilelor liniilor de siliciu-calciu s-a determinat o viteză a materialului ejectat cuprinsă între 16000-20000 km/s.

Imediat după publicarea anunțului, colegii noștri Radu Gherase și Daniel Berteșteanu au început observațiile pentru confirmarea descoperirii și determinarea magnitudinii. Pentru observarea fenomenului s-a folosit prin control de la distanță Observatorul personal al lui Radu (StarDreams L16) din Vălenii de Munte–România și telescopul RC de 16’ al rețelei Skygems (L81) aflat în Namibia.

Rezultatele observațiilor sunt atașate sub forma unui grafic al evoluției luminozității (magnitudinii) supernovei SN2020nlb de-a lungul a două săptămâni de observații. Din graficul și animația obținută de Radu se observă că după explozia propriu-zisă strălucirea supernovei crește cu fiecare zi datorită energiei uriașe eliberate prin descompunerea radioactivă a izotopilor ⁵⁶Ni și ⁵⁶Co. Din păcate altitudinea prea mică a galaxiei la momentul respectiv nu a facut posibilă monitorizarea supernovei mai mult de două săptămâni ea pierzându-se în lumina cerului de seară. Observațiile cu măsurătorile noastre au fost trimise către AAVSO.

Observarea supernovelor este de o deosebită importanță pentru astronomi deoarece prin vântul stelar generat ele sunt o sursă majoră de energie cinetică în norii moleculari contribuind la formarea de noi stele și injectarea de elemente chimice în mediul interstelar. Supernovele tip Ia sunt considerate „lumânări standard” deoarece toate au o luminozitate absolută maximă similară fiind folosite la calibrarea și determinarea distanțelor în Univers.

Text, grafic și animație de Radu Gherase și Daniel Berteșteanu