Constelația Andromeda este cunoscută încă din antichitate fiind una din cele 48 de constelații descrise în secolul II îen de Claudiu Ptolemeu în lucrarea Almagesta.

În aceste zile, de decembrie se poate observa începând cu orele 18:00 când se află sus pe cer în apropierea zenitului.

Ea o evocă pe Andromeda fiica lui Cefeu și a Cassiopeei care stăpâneau la marginile lumii în ținuturile Etiopiei de astăzi.

Se spune că, într-o zi, Cassiopeia stârni mânia zeilor lăudându-se că Andromeda este mai frumoasă chiar și decât nimfele mării- Nereidele.

Drept pedeapsă, Poseidon trimite din adâncul mării un monstru -Cetus- care va pustii regatul luni în șir. Potrivit unui oracol, dezlegarea ar fi venit doar dacă cuplul regal ar fi dat-o pe Andromeda drept pradă lui Cetus. Legată de o stâncă la malul mării și așteptându-și îngrozită năprasnica sortire, Andromeda fu zărită de Perseu care în zbor fiind pe calul înaripat Pegas, scoase din sac capul Meduzei cea cu privirea de piatră, încremenind pe loc balaurul. Cum Nereidele trebuiau împăcate, Zeus porunci ca regina Cassiopeia să fie legată în lanțuri de tronul ei și să conducă regatul jumătate de an cu capul în sus iar cealaltă jumătate cu capul în jos ca pedeapsă pentru trufia ei.

Coincidență sau nu, constelația Cassiopeia este circumpolară din zona Europei fiind vizibilă tot timpul anului orientată pe cer conform legendei evocate.

Mai departe povestea se termină fericit, Perseu se căsătorește cu Andromeda iar împreună cu Cefeu, Cassiopeia, Pegas și Cetus sunt așezați unul lângă altul pe cer ca o dăinuire a mitului peste veacuri.

Dincolo de mitologie, constelația Andromeda este legată de una din cele mai importante episoade din istoria astronomiei.

În anul 1923 folosind cel mai mare telescop existent atunci- telescopul Hooker cu diametrul de 2.5 metri de la Observatorul Mount Wilson- Edwin Hubble identifică în galaxia Andromeda (Messier 31) prezența stelelor cefeide, stele variabile foarte luminoase a căror strălucire intrinsecă este proporțională cu perioada lor de pulsație. Cu ajutorul lor Hubble arată că “nebuloasa Andromeda” se află la milioane de ani lumină depărtare de noi și că micile obiecte difuze și pufoase cunoscute la acea vreme cu numele “nebuloase” erau de fapt galaxii formate din miliarde de stele. Cu alte cuvinte Universul nu era doar Calea Lactee așa cum se credea, acesta extinzându-se cu mult în afara galaxiei noastre precum un ocean presărat de insule.

Această descoperire a schimbat pentru totdeauna viziunea noastră asupra Universului și a deschis calea către astronomia modernă.

Constelația Andromeda este de interes și în astrofotografie deoarece aici se află câteva obiecte foarte populare cum ar fi galaxiile Messier 31, NGC 891, grupul Abell 262, nebuloasa planetară Blue Snowball precum și numeroase stele variabile, exoplanete și chiar quasari.

Galaxia Andromeda fotografiată de colegul nostru Radu Gherase

Takahashi FC-100DF Refractor+Canon EOS 6D, ISO 3200
Valenii de munte, Prahova

În data de 3 ianuarie 2020 am efectuat observații cu caracter științific pentru observarea tranzitului exoplanetei HAT-P-53 b. Această planetă extrasolară se află la distanța de 2300 de ani lumină și este o planetă gazoasă foarte fierbinte ușor mai mare decât Jupiter și care se rotește în jurul stelei gazdă în doar 2 zile. Distanța dintre planetă și stea este de ~5 milioane de kilometri; prin comparație, Mercur orbitează Soarele la o distanță medie de 57 milioane de kilometri. Noi am observat steaua gazdă timp de aproape 4 ore și am putut măsura durata tranzitului acestei exoplanete la 164 de minute raportul observațional fiind trimis către Exoplanet Transit Database. Analiza fotometrică am efectuat-o folosind programul AstroImageJ.

http://var2.astro.cz/tresca/transit-detail.php?id=1586149933&lang=en

Steaua gazdă a acestei planete este asemănătoare ca dimensiuni și vârstă Soarelui fiind din aceiași clasă spectrală ca și acesta. Astfel când ne uităm la steaua adnotată din centrul imaginii vedem Soarele așa cum arăta în urmă cu 2300 de ani. Evenimente importante aveau să se petreacă în acele veacuri: Alexandru cel Mare cucerea Persia în urma victoriei de la Gaugamela, Euclid își termina vestitele Elemente geometrice iar Democrit postula că materia este alcătuită din particule indivizibile pe care le-a denumit atomi iar Galaxia din stele mici și dense care din cauza depărtării de noi dau impresia unui obiect pudrat cu nenumărate cristale de sare. Peste aproape două milenii, Galileo privește cu telescopul în Calea Lactee și are aceiași epifanie: “La Galassia infatti non e altro che un ammasso di innumerabili stele disseminate a mucchi” (Sidereus Nuncius, 1610).

Sistemul HAT-P-53 b poate fi vizualizat aici:

https://exoplanets.nasa.gov/exoplanet-catalog/4254/hat-p-53-b/

Cer senin!

Text, foto și harti de Prof. Daniel Berteșteanu