Am început undeva la jumătatea secolului 19 odată cu apariția proprietății lui Constantin Bosianu pe Dealul Filaret din București, construcția vilei Bosianu pe terenul acoperit la acea vreme cu vii și livezi, contribuția la actul Unirii Principatelor Române din 1859 ca loc de taină unde se sfătuiau unioniștii și unde ulterior a fost găzduit însuși Alexandru Ioan Cuza.

Am continuat cu sfărșitul secolului 19 atunci când Institutul Meteorologic al României se mută pe fostul domeniu Bosianu și este construită Mica Sală Meridian, prima construcție stabilă destinată observațiilor astronomice, apoi cu începutul secolului 20 când se construiește Pavilionul Principal ce include Cupola Ecuatorială și Sala Meridian, unde se află luneta Gautier-Prin și luneta astrograf Prin-Merz, ambele clasate de Guvernul României ca Tezaur al patrimoniului cultural național.

Începând cu anul 1951 Observatorul Astronomic trece sub autoritatea Academiei Române, din anul 1975 intră sub conducerea Institutului Central de Fizică, iar în anul 1990 Institutul Astronomic se întoarce sub tutela Academiei Române și are în componența sa observatoarele din București, Cluj-Napoca și Timișoara.

Mai multe detalii se pot afla pe site-ul: http://www.astro.ro

Lector: Sorin Marin