Data publicării 30 noiembrie 2023
Miercuri 22 noiembrie 2023 am desfășurat a cincea ședință a cursului de astronomie, cu titlul „Determinarea distanțelor în Univers”.
Nu ne-am limitat doar la subiectul din titlu, am trecut și printr-o scurtă istorie, începând din sec. III î.e.n. de la experimentul lui Eratostene pentru determinarea circumferinței Pământului, Aristarh și prima măsurătoare a diametrului Lunii și a distanței de la Pământ la Lună, apoi calcularea razei Pământului de către Al Biruni în sec. X e.n.
Apoi am trecut la secolele XVII -XVIII, cu descoperirea legilor mișcării planetelor de către Johannes Kepler, calculul paralaxei planetei Marte de către Cassini, prima determinare a vitezei luminii de către Ole Rømer și legea atracției universale a lui Isaac Newton.
Trecând la sec XIX-XX am povestit despre primele măsurători ale unei paralaxe stelare cu exemplificarea metodei și formula de calcul a paralaxei (cu această ocazie cursanții au învățat și ce înseamnă parsecul), dar și a relațiilor dintre magnitudinea absolută, magnitudinea aparentă și unghiul de paralaxă sau distanța până la obiectul ceresc.
Nu am omis să povestim despre Henrietta Leavitt și epocala ei descoperire a relației de proporționalitate dintre luminozitatea Cefeidelor și perioada variației strălucirii lor, ce stă la baza măsurării distanțelor până la alte galaxii și roiuri stelare din Univers.
Am trecut apoi la alte metode pentru determinarea distanțelor până la galaxii, prin observații asupra supernovelor de tipul Ia, ocazie cu care am vorbit și despre stelele pitice albe și limita Chandrasekar, pentru ca la final să încheiem cu determinarea distanțelor până la galaxii, nebuloase și quasari cu ajutorul legii și constantei lui Hubble măsurând deplasarea spre roșu a liniilor spectrale.