Abell 1185 și Arp 105 de Enzo Pedrini

Messier 87 și jetul de la gaura neagră de Tiberiu Savin
15 aprilie 2024
7,5 ore de observaţii fotometrice la un câmp de stele variabile din jurul V0398 UMa cu telescopul RASA 8 al Astroclubului București de Cristian Suciu
15 aprilie 2024

Abell 1185 și Arp 105 de Enzo Pedrini

Data pubicării 15 aprilie 2024

Abell 1185 este un grup de galaxii în direcția constelației Ursa Mare, situat la aproximativ 400 de milioane de ani lumină (a.l) distanță față de Pământ.

Se întinde pe o lungime de un milion de a.l. și este compus în cea mai mare parte din galaxii eliptice, în număr de câteva sute.

Este membrul cel mai strălucitor al Super-Clusterului de Galaxii Leul (SCI 93). În cadrul lui Abell 1185 se află și Arp 105 (numit astfel datorită formei sale, Chitara), o pereche de galaxii care interacționează, una eliptică NGC 3561A și una spirală NGC 3561B.

În fotografia mărită se poate vedea rezultatul remarcabil al acestei interacțiuni: un jet lung de gaz, praf și stele a fost smuls din nucleul galaxiei spirală și s-a extins pe aproximativ 100.000 de ani lumină pentru a forma, la extremitățile jetului și în apropierea galaxiei spirală, galaxii noi. Săgețile roșii indică aceste noi galaxii pitice, în timp ce săgeata galbenă indică o nouă galaxie de tip magellanic. Telescopul spațial Hubble a observat prezența în Abell 1185 a multor grupuri globulare de stele, care plutesc în interiorul său fără a arăta o apartenență precisă la o anumită galaxie. Acest lucru arată originea lor din interacțiunea celor două galaxii ale Chitarei. Este interesant de observat cum universul poate fi dinamic, dând naștere la noi galaxii, în ciuda aparentei sale imobilități.

Pentru a nu lipsi nimic, această fotografie arată și un Quasar, QSO 1108+289-10.7, situat la distanțe de zeci de ori mai mari decât Arp 105, adică la 10,7 miliarde de ani lumină!

Sursă: Wikipedia, Internet și Duc-Mirabel „Astronomie și Astrofizică” p. 83-93 (1994).

Fotografia a fost realizată în noaptea de 11-12 aprilie 2024 din apropierea Bucureștiului, cu telescopul GSO RC 12″ F8 și camera QHY 600M. Filtru L, Bin 2 pentru 128 de expuneri de 180 secunde. Software-ul NINA pentru captură și Pixinsight pentru procesare.

Autor Enzo Pedrini, Astroclubul București

 

 

1 Comment

  1. Danutzi spune:

    Felicitări Enzo!!! Imaginni deosebiite!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *