Data publicării: 24 decembrie 2024

Se spune că o fotografie face cât 100 de cuvinte dar după ce privești prin telescop galaxiile din cuprinsul constelației Câinii de Vânătoare vei dori să revi asupra lor în fiecare an cu aceiași emoție și uimire ca și cum ar fi întâia oară.

Pe câmp atmosfera nopților de iarnă este liniștită, în depărtări se aude cum noaptea se așterne peste sate iar sub telescoapele noastre mari de sticlă ochii devin ageri și ascuțiti ducând mintea și imaginația către lumi fantastice și îndepărtate. Încălziți de haine groase și de un termos cu ceai de mere și scorțișoară, aceste nopți de observații sunt de milioane și rămân în memorie cât pentru o viață întreagă. Deși la vizual prin telescop galaxiile nu se văd deloc atât de frumos și colorat ca în fotografia procesată de colegul nostru Bogdan Stanciu, emoția privirii acestor pete difuze din Univers este la fel de mare și merită împărtășită!

Messier 94 este o galaxie spirală barată relativ apropiată de Pământ (16 milioane ani-lumină) și strălucitoare – magnitudine aparentă +8,4. După Messier 51, este una din cele mai impresionante galaxii din constelația Canes Venatici. A fost descoperită de Pierre Méchain în 1781 și observată de Charles Messier 2 zile mai târziu, comparându-i luminozitatea cu cea a roiului globular Messier 79.

Messier 94 este cea mai strălucitoare galaxie din grupul Canes Venatici I, compus din 40 membri, majoritatea de tip neregulat și spirale neregulate. Deocamdată, nicio galaxie-satelit nu a fost descoperită în jurul lui Messier 94.

Descrierea complexității acestei galaxii nu este ușoară, începând cu clasificarea sa. În schema de Vaucouleurs, este o galaxie (R)SA(r)ab – adică o galaxie cu brațe moderat înfășurate și inel interior și exterior. Diametrul său nu este foarte mare – 50.000 ani-lumină – dar apropierea față de noi și perspectiva din față dezvăluie foarte multe detalii. Nucleul este cea mai strălucitoare parte și emite radiații X, în principal datorită unui corp compact care se crede că este o gaură neagră de dimensiuni medii (30.000-100.000 mase solare).

De la nucleu către exterior, brațele spirale se unesc în inelul interior, unde formarea de stele noi este la nivel înalt. De aici, strălucirea scade dramatic către o zonă de tranziție spre niște brațe spirale strâns înfășurate. Acest contrast de strălucire între zona interioară și cea exterioară a dat numele de Ochiul de Pisică acestei galaxii.

La marginea inelului exterior, strălucirea scade practic la 0, urmată de o zonă difuză vizibilă doar în expuneri îndelungate. Aici domină stelele tinere, care dau o nuanță albăstruie, iar rata de formare a stelelor noi este dublă comparativ cu inelul interior.

Cele două inele descrise ar fi putut apărea în urma unei fuziunii de galaxii, dar o nouă teorie separă galaxiile de tipul Messier 94 pe scara evolutivă, plecând de la un pseudo-nucleu și o serie de brațe strâns înfășurate și ajungând la inelul exterior, format ca un recul gravitațional față de masa compactă a zonei interioare. Se pare că Messier 94 este o galaxie încă în curs de evoluție. Un studiu din 2008 asupra vitezei de rotație a galaxiei a arătat că este practic lipsită de materie întunecată, întreaga sa masă fiind formată din materie vizibilă.

Timp expunere: Red 54×300 s, Green 55×300 s, Blue 52×300 s

Telescop: Corrected Newtonian Astrograph 10″ f/4.5 – MOANA Project

Camera: ASI 1600MM

Procesare: PixInsight

Autor: Bogdan Stanciu