Constelația Cefeu este una din constelațiile vechi, cunoscute încă de pe vremea astronomului grec Claudiu Ptolemeu. Deși este săracă în galaxii și nu conține obiecte Messier, în dreptul ei se află obiecte exotice care o fac îndrăgită de observatori mai ales că de la latitudinea țării noastre este  vizibilă tot timpul anului. Aici se află două dintre cele mai mari stele cunoscute ale galaxiei noastre- VV Cephei și Miu Cephei- ale căror dimensiuni le-ar face ca așezate în locul Soarelui, să se întindă dincolo de orbita planetei Jupiter. Miu Cephei este și printre cele mai strălucitoare stele, cu toate că la vizual cu ochiul liber nu este foarte luminoasă din cauza distanței mari la care se află și a extincției date de praful interstelar. Privită printr-un binoclu sau cu telescopul, steaua ni se se arată într-o puternică nuanță de roșu închis motiv pentru care mai este cunoscută și sub denumirea de Steaua de Granat.

Tot în Constelația Cefeu se află și steaua Delta Cephei, stea prototip pentru o clasă specială de stele variabile- vestitele cefeide- stele instabile și foarte luminoase, a căror strălucire variază periodic la câteva zile/săptămâni și care sunt folosite încă din anul 1925 pentru determinarea distanțelor în Univers. În jurul stelei Gamma Cephei (Alrai) a fost descoperită în anul 1988 prima exoplanetă cunoscută vreodată iar în anul 4000 această stea se va afla la numai două grade de Polul Nord Ceresc înlocuind astfel steaua Polară ca reper pentru identificarea direcției nord.

Dintre galaxii, de un interes deosebit se bucură NGC 6946- Fireworks- deoarece în ultima sută de ani aici au fost observate zece supernove, fenomen destul de rar în cazul altor galaxii.

De departe cele mai fotografiate obiecte ale constelației Cefeu sunt nebuloasele, zona fiind foarte bogată în gaz și praf interstelar. Aici se află nebuloasele Caldwell 4-Iris, Caldwell 9-Peștera, IC 1396-Trunchiul de elefant și nebuloasele întunecate VdB 141- Fantoma și LDN 1235- Rechinul.

Dintre nebuloasele de emisie din constelația Cefeu, vă prezentăm astăzi nebuloasa NGC 7380. Ea se află la o distanță de 8000 de ani lumină și cuprinde o asociere de stele tinere și foarte fierbinți ce sunt încă înconjurate de nebuloasa primordială în care s-au format. Datorită radiației intense generată de aceste stele, hidrogenul înconjurător este ionizat și emite lumină la lungimi de undă discrete formând o nebuloasă cu aspect de scufie cunoscută în lumea anglo-americană sub numele de nebuloasa Wizzard. În imagine, părțile întunecate reprezintă zone mai dense de gaz și praf care sunt opace pentru lumină dar care vor fi erodate în timp de vântul stelar intens al stelelor din roi. Din loc în loc se observă numeroase Globule Bok ce conțin sisteme protostelare în formare. Nebuloasa Wizzard se întinde pe o distanță de 100 de ani lumină ceea ce corespunde unei mărimi aparente pe cer de aproximativ 30 de minute de arc, comparabilă cu cea lunii pline.

Fotografia este rezultatul unui stack echivalent cu 9 ore de expunere printr-un filtru de hidrogen. Cadrele au fost trase cu o cameră QHY 163 și un telescop newtonian de 130 mm diametru.

Autor: Daniel Bertesteanu