Colegul nostru a reusit sa faca o fotografie foarte dificila a Nebuloasei Pacman printr-un telescop remote.

Iata explicatiile tehnice ale autorului :

La 9200 de ani lumină față de noi în brațul Perseu al galaxiei noastre se află NGC 281, o nebuloasă de emisie ce poate fi observată în direcția constelației Cassiopeia. Datorită asemănării cu un personaj din jocurile video este cunoscută și sub numele de nebuloasa Pacman. În interiorul ei un grup de stele supergigante albastre tinere și deosebit de fierbinți formează roiul deschis IC 1590 a cărui presiune și radiație intensă ionizează întrega nebuloasă, “sculptează” și împrăștie gazul și praful din apropierea lui către periferie, la 40 de ani lumină depărtare, formând coloane radiale și mase compacte de gaz și praf cunoscute sub denumirea de globule Bok care se pot observa cu ușurință în imaginea noastră. În interiorul acestor globule au loc procese intense de formare de stele și sisteme protoplanetare.

Fotografia a fost realizată în bandă îngustă cu ajutorul a 3 filtre selective care au lăsat să treacă spre senzor doar frecvențe ale luminii generate în NGC 281 de diferitele elemente chimice din compoziția ei și de temperaturile la care acestea se află în nebuloasă. Atomii ionizați de hidrogen, sulf și azot emit puternic în roșu iar cei de oxigen emit în verde la 500nm. Datorită abundenței hidrogenului în nebuloase, emisiile în roșu intens de la 656 nm sunt predominante și corespund tranzițiilor alfa din seria Balmer a hidrogenului. Aceste culori reale sunt distribuite ulterior în timpul procesării imaginilor canalelor de roșu (R), verde (G) și albastru (B) astfel încât să rezulte o imagine tricoloră în paletă falsă de culori deoarece culorile rezultate nu corespund celor reale date de atomii care le-au generat.

În astrofotografia de bandă îngustă există 2 moduri consacrate de atribuire a culorilor în canalele RGB:

– paleta Hubble în care pentru canalele R, G și B se atribuie imaginile master obținute prin filtrele de Sulf (S), Hidrogen (H) și Oxigen (O). Culorile rezultate sunt false deoarece atât filtrul de sulf cât și cel de hidrogen alfa lasă să treacă culoarea roșie. Totuși pentru un aspect general mai dinamic și mai contrastant, hidrogenul se atribuie canalului verde iar oxigenul celui de albastru. Datorită abundenței hidrogenului, imaginile rezultate în urma combinării tind să fie excesiv de verzi iar stelele de culoare violet. Ulterior în procesare, culoarea verde este estompată rezultând o paletă Hubble modificată în care predomină albastrul și galbenul.

– paleta CFHT (Canadian France Hawai Telescope) în care pentru canalele R,G și B se atribuie imaginile master obținute prin filtrele H, O și S. În acest caz culoarea rezultată este cumva mai apropiată de realitate deoarece cadrul de hidrogen este pus la canalul de roșu iar cel de oxigen la cel de verde. În schimb, emisiile de sulf sunt puse la canalul de albastru ceea ce nu corespunde realității deoarece ele sunt mai roșii decât cele ale hidrogenului alfa. Imaginea rezultată de această paletă de culori este dominată de roz-roșu (hidrogen) și galben (oxigen).

Cadrele au fost trase vreme de 3 nopți prin filtre HOS de 6nm, la o focală de 650 mm, cu o cameră QHY 163 monocromă și răcită la -20°C, însumând un timp total de integrare de 12 ore și procesate în paletă Hubble și CFHT de culori.

Autor: Daniel Bertesteanu