Constelația Lebăda este o constelație cunoscută încă din antichitate iar acum, odată cu începutul verii astronomice, domină cerul nopții trecând pe la zenit și dezvăluie sub aripile ei un noian de obiecte cosmice care atrag privirea astronomilor și duc mintea către lumi fantastice și îndepărtate. Privite prin telescop ele vor rămâne multă vreme pe retină creând amintiri, emoții și povești de neuitat. Aici se află obiecte îndrăgite și de notorietate pentru observatori și astrofotografi: stelele Deneb, Sadr, perechea Albireo, roiurile Messier 29 și Messier 39, nebuloasele Voalul, Laleaua, Pelican, Crescent și America de Nord, Galaxia Fireworks dar și prima gaură neagră descoperită vreodată- Cygnus X-1.

Animație cu mișcarea proprie a stelei 61 Cygni

Steaua 61 Cygni este prima stea pentru care s-a determinat distanța față de noi, moment istoric, un triumf al perspicacității umane și care a preocupat vreme de mii de ani mințile astronomilor și ale filozofilor.

 În anul 1838 astronomul german Friedrich Bessel măsoară cu succes paralaxa acestei stele și găsește o valoare de 360 miliarcsecunde. Imediat Bessel calculează distanța până la steaua 61 Cygni și găsește o valoare de 10 ani lumină. Distanța uriașă îl face să ezite dar toate calculele sunt corecte. Comunitatea astronomică internațională este uluită de acestă descoperire iar vestea face rapid înconjurul lumii. Nimeni nu se aștepta ca Universul să fie atât de mare!
Cât înseamnă 360 miliarcsecunde? Înseamnă unghiul sub care vedem din turnul Promenada Mall marginile unei monezi de 50 bani aflată la 16 km distanță în pădurea Snagov.

Lebăda fiind o constelație atât de evidentă pe cerul nopților de vară, de numele ei se leagă numeroase mituri. Potrivit unuia dintre ele, constelația Lebăda îl evocă pe Orfeu, poet și muzician de legendă, al cărui cântec are putere asupra naturii, fermecând deopotrivă oamenii și animalele. În tinerețe participă la expediția argonauților unde dă cadență vâslașilor și le salvează corabia de sirene. Viața lui minunată ia o întorsătură dramatică chiar în ziua nunții când Euridice, soția lui, moare mușcată de o viperă. Plin de durere Orfeu coboară în Hades vrăjind Furiile, pe Charon și pe Cerber cu cântecul său și îi convinge pe Hades și Persefona să o înapoieze pe Euridice. Aceștia acceptă cu condiția ca Orfeu să nu privească în urmă cât o conduce spre lumină în lumea celor vii. Nerăbdător să își vadă soața dar și de teamă că ar putea rămâne în urmă și s-ar putea rătăci, Orfeu privește totuși înapoi și o pierde pentru totdeauna. Rămas neconsolat pentru tot restul vieții Orfeu va sfârși tragic, trupul lui fiind despicat de bacantele lui Dyonisos. Plâns de pietre, de copaci, de ape și de întreaga natură, zeii îl ridică la ceruri sub forma unei lebede-simbol al nemuririi- ca să se odihnească cât va fi lumea lângă lira lui fermecată.

Harta constelației Lebăda

Sursa: Uniunea Astronomică Internațională

Sursa: https://www.iau.org/public/images/detail/cyg/

Astăzi vom vorbi despre roiul stelar Messier 39. Acesta se află la aproximativ 1000 de ani lumină distanță de noi și este format din cel puțin 30 de stele relativ tinere cu vârste cuprinse între 200 și 300 de milioane de ani. Dintr-un loc întunecat și cu cer bun M39 se poate vedea chiar și cu ochiul liber dar cel mai bine se poate observa prin binoclu.

În imaginea noastră roiul ocupă un diametru aparent asemănător celui al Lunii pline (30 de minute de arc). Culoarea albastră a stelelor din componența lui ne arată că ele sunt stele tinere și fierbinți care s-au format împreună din aceiași nebuloasă. Planul îndepărtat al fotografiei este dominat de stele de tot felul ce se cern pe firmament ca o pudră fină semn că ne uităm în brațul Orion al galaxiei noastre. Din loc în loc peteșii întunecate formate din praf învăluie totul într-o mantie difuză. Ca dimensiuni particulele de praf sunt mult mai mici decât praful terestru cu care suntem noi obișnuiți. El este asemănător fumului degajat de stingerea unei candele și fiind atât de mic modifică transmisa luminii stelelor din spatele lui dispersând componenta albastră și lăsând să treacă lungimile de undă mai mari motiv pentru care vedem majoritatea stelelor din imagine în nuanțe de galben-portocaliu. Acest fenomen se numește extincție stelară și pe lângă faptul că reduce din strălucirea aparentă a stelelor (cu 1,8 magnitudini la ~3000 ani lumină), el ne face să percepem stelele îndepărtate mai roșii decât sunt în realitate.

Roiul deschis Messier 39

Autor: Daniel Berteșteanu

Roiurile stelare sunt obiecte cheie în cosmologie deoarece stelele din alcătuirea lor se află la aceiași distanță față de noi și au vârsta și compoziția chimică asemănătoare, proprietăți care sunt mai ușor de studiat decât în cazul stelelor izolate. Astfel, în cazul roiurilor diferențele de strălucire dintre stelele componente se datorează exclusiv masei lor, lucru ce a permis astronomilor să înțeleagă evoluția stelelor și relația dintre masa, strălucirea și vârsta lor (diagrama Hertzprung-Russell) sau să își calibreze metodele pentru determinarea distanțelor în galaxie.

Detalii tehnice:
Achiziție: 2 august 2021, Saraiu-Județul Constanța;

Newton Skywatcher 200mm, f/5, Heq5, QHY 163M, 5°C, bin 1×1;

2 ore timp total de expunere, tehnica LRGB;

Soft utilizat: Sequence Generator Pro, PixInsight

Autor Daniel Berteșteanu, Astroclubul București