Data publicării 28 decembrie 2022

Constelația Hercule este cunoscută încă din antichitate și îl evocă pe Heracles unul din eroii de legendă ai mitologiei grecești.

Se spune că viața minunată, forța și curajul lui s-au arătat încă de la naștere când, bebeluș fiind prinse cu mâinile goale doi șerpi veninoși ascunși în scutece de zeița Hera.

Într-un alt episod Heracles trebuia să fure merele de aur din grădina Hesperidelor. Se spune că ele erau păzite de un dragon înfricoșător cu o sută de capete pe nume Ladon și că oricine mânca din ele dobândea nemurirea. După lungi peripeții Heracles îl răpune și luă merele de aur iar amintirea încleștării celor doi va rămâne pentru totdeauna cele două constelații fiind așezate pe bolta cerească una lângă alta.

Constelația Hercule și zona adiacentă pe cer

În nopțile din iulie și august constelația Hercule se află într-o poziție favorabilă pentru observații deoarece urcă mult pe cer trecând pe la zenit chiar de la lăsarea întunericului. Aici se află obiecte de interes pentru observatori cum ar fi roiurile globulare Messier 13 și Messier 92, roiul de galaxii Abell 2151 precum și numeroase stele variabile.

Roiurile globulare sunt obiecte cerești de formă sferoidală formate din milioane de stele legate gravitațional una de alta. Diametrul roiurilor globulare este cuprins în general între 10 și 300 de ani lumină iar strălucirea medie este de 25000 mai mare decât cea a Soarelui.

Observațiile la roiuri globulare au adus informații prețioase în astronomie. Analizând distribuția roiurilor globulare din Calea Lactee, Harlow Shapley arată în 1918 că centrul galaxiei noastre se află în constelația Săgetătorului și că Soarele este relativ departe de el, contrar cu ceea ce se credea până atunci din distribuția omogenă a stelelor învecinate soarelui. Cea mai mare parte a stelelor din roiurile globulare sunt stele foarte bătrâne, primele stele formate în univers și de aceea studiul lor permite înțelegerea modului în care galaxiile s-au format și au evoluat.

Cel mai cunoscut și mai strălucitor roi globular vizibil din emisfera nordică este Messier 13 pe care îl vedem în imaginea noastră ca un bulgăre de stele. Lumina lor a pornit spre noi în urmă cu 25000 de ani când Europa era dominată de ghețuri și stepe nesfârșite iar cele câteva firimituri de oameni încă mai vedeau mamuți și rinoceri lânoși.

Mai știm despre M13 că se rotește în jurul centrului galactic la fiecare 500 de milioane de ani și că este format din până la un milion de stele majoritatea cu vârsta cuprinsă între 10-12 miliarde de ani.

Deși stelele din roiul globular M13 acoperă în imaginea noastră doar câțiva pixeli, putem spune că în sclipirea lor vedem martorii îndepărtați ai Universului în acele vremuri când Soarele și Pământul nici nu existau iar galaxia noastră abia se năștea din haos.

Detalii tehnice:

Instrument: Telescop Skywatcher 130mm f/5 pe Heq5, cameră QHY 163M+filtre;

Achiziție cu Sequence Generator Pro; canalul L tras în iulie-august 2019, 2 ore de expunere; canalele de culoare R, G și B trase în august 2021, 2 ore fiecare;

Procesare: PixInsight

Site: cer rural, jud. Ialomița, 30 m altitudine;

Cer senin!

Autor text și fotografie:

Daniel Berteșteanu, Astroclubul București