Roiul NGC 225- O corabie pe marea de stele a Cassiopeei

Constelația Cassiopeia este alături de Ursa Mare una din cele mai populare constelații circumpolare iar acum la început de an urcă aproape de zenit încă de la primele ore ale nopții.

Ea o evocă pe Cassiopeia, regina mândră a ținuturilor Etiopiei care potrivit legendei a fost așezată pe cer să-și conducă regatul jumătate de an întoarsă cu capul în jos ca pedeapsă pentru trufia ei.

Când privim noaptea dintr-un loc bun spre acestă constelație vedem noian de stele care se cern pe firmament ca o pudră sclipitoare ce ne aduce aminte că ne uităm în brațul Orion al galaxiei noastre. Regiunea abundă în obiecte deep-sky, Cassiopeia fiind cu predilecție o constelație a roiurilor deschise și a nebuloaselor care prin numărul și morfologia lor sunt veritabile nestemate pentru astrofotografi.

Aici se află roiurile Messier 52, Trandafirul Carolinei, Bufnița, nebuloasele de emisie Inimă și Suflet, Pacman, Balonul sau Fantoma din Cassiopeia precum și numeroase nebuloase întunecate din catalogul lui Lynd.

Colaj cu 4 obiecte deep-sky din constelația Cassiopeia:

Nebuloasa Pacman, roiul Bufniței, Trandafirul Carolinei și Fantoma din Cassiopeia

Pozele aparțin autorului

Astăzi vom vorbi despre roiul deschis NGC 225 denumit neoficial în lumea anglo-americană “Sailboat Cluster”. Cele mai strălucitoare stele ale lui sunt așezate în așa fel încât din perspectiva noastră conturează silueta unei corăbii cu pânze. Roiul este tânăr stelele lui formându-se în urmă cu 1-10 milioane de ani și fiind încă înconjurate de norul molecular în care s-au născut. Acesta se poate observa în imaginea noastră sub forma nebuloasei de reflexie Van Den Bergh 4 vizibilă ca o ceață albastră ce conturează o parte din pânzele corabiei.

Roiul deschis NGC 225 “Corabia cu pânze”

Poza aparține autorului

Roiurile stelare sunt obiecte cheie în cosmologie deoarece stelele din alcătuirea lor se află la aceiași distanță față de noi și au vârsta și compoziția chimică asemănătoare, proprietăți care sunt mai ușor de studiat decât în cazul stelelor izolate. Astfel, în cazul roiurilor diferențele de strălucire dintre stelele componente se datorează exclusiv masei lor lucru ce a permis astronomilor să înțeleagă evoluția stelelor și relația dintre masa, strălucirea și vârsta acestor obiecte (diagrama Hertzprung-Russell) sau să își calibreze metodele pentru determinarea distanțelor în galaxie.

Deși NGC 225 este personajul central al acestui câmp fotografic, acțiunea o face praful interstelar foarte abundent în această regiune și care învăluie totul într-o mantie difuză. Ca dimensiuni particulele de praf sunt mult mai mici decât praful terestru cu care suntem noi obișnuiți. El este asemănător fumului degajat de stingerea unei candele și fiind atât de mic modifică transmisa luminii stelelor din spatele lui dispersând componenta albastră și lăsând să treacă lungimile de undă mai mari motiv pentru care vedem majoritatea stelelor din imagine în nuanțe de galben închis-portocaliu. Acest fenomen se numește extincție stelară și pe lângă faptul că reduce din strălucirea aparentă a stelelor (cu 1,8 magnitudini la ~3000 ani lumină), el ne face să percepem stelele îndepărtate mai roșii decât sunt în realitate. Tot din cauza extincției (a atmosferei terestre de această dată), vedem Soarele la răsărit și la apus mai roșu decât în miezul zilei.

Despre roiul NGC 225 din fotografia noastră ar mai fi de zis și că îl vedem așa cum arăta în urmă cu 2400 de ani cât lumina de la el a parcurs distanța până la noi. Evenimente importante aveau să se petreacă în acele vremuri: Herodot și Tucidide își scriau vestitele istorii, Atena își trăia gloria sub Pericle, Platon își ridică Academia într-o grădină cu măslini și pune în Dialogurile lui bazele științei și ale culturii universale, perșii lui Darius sfârșesc tragic la Maraton iar peste ani în valea de la Termopile armata lui Xerxes își face calea liberă spre Atena în una din cele mai mari încleștări de forțe și patriotism pe care le-a cunoscut istoria antică.

Roiul NGC 225 “Corabia cu pânze” ne aduce aminte așadar că suntem călători și că timpul, precum mantia de praf a Cassiopeei, se așterne peste toate.

La multi ani și cât mai multe călătorii sub stele în 2021!

Detalii tehnice:

Newtonian Skywatcher 130mm corectat cu GPU pe Heq 5 Pro, colimat cu Cat’sEye, autofocus pe MoonLite 2’ cu Deep Sky Dad, cameră QHY 163 M, antidew cu Pegasus.

Captură cu SGP din septembrie 2019, jud Ialomița, secvență LRGB însumând 4 ore de expunere, nopți cu praf în aer, combine pe câmp ferite de dogoarea zilei. Peste drum de telescop circ ambulant, carusel, luminițe, tiribombe și joc de copii. PixInsight rezistă. Fă rai din ce ai!

Text si Foto de Prof. Daniel Berteșteanu