Tripletul din Leu (35 milioane de ani lumină ) și quasarul QSO B1117+139 (~10.7 miliarde de ani lumină) de Cosmin Olinici

Marea nebuloasă din Orion de Cristian Suciu
28 noiembrie 2020
Curba de lumină la supernova SN 2020nlb de Radu Gherase și Daniel Berteșteanu
1 decembrie 2020

Tripletul din Leu (35 milioane de ani lumină ) și quasarul QSO B1117+139 (~10.7 miliarde de ani lumină) de Cosmin Olinici

Tripletul din Leu (35 milioane de ani lumină ) și quasarul QSO B1117+139 (~10.7 miliarde de ani lumină) 
29 noiembrie 2020
Imagine obținută în cadrul astro-turei într-una din noptile lunii noiembrie 2020 în care zeul Random al prognozei meteo a râs de noi în fel și chip, din 7 ore de senin prognozate abia am reusit să „vânez” câteva „găuri” de cer senin către NE dupa orele 02:00 …
Cer fără Lună, fără vânt, umezeală medie (85%), temperatură de îngheț (-3 grade)
––––––––––––––––
1. Tripletul din Leu
Tripletul din Leu sau Grupul M66 este un mic grup de galaxii spiralate care interacționează, aflate la o distanță de aproximativ 35 milioane de ani lumină în direcția constelației Leul Mare.
Grupul este format din galaxiile spirale Messier 65 (mag 10.25), Messier 66 (mag. 9, cel mai mare și mai strălucit membru al Tripletului Leu) și NGC 3628 (mag. 10, Galaxia Hamburger).
Cele trei mari galaxii spirale pot fi văzute într-un singur câmp vizual și sunt bine vizionate chiar și în telescoape mici.
Discurile lor galactice sunt înclinate la unghiuri diferite atunci când sunt văzute de pe Pământ.
NGC 3628 apare de pe margine, în timp ce galaxiile M65 și M66 sunt suficient de înclinate pentru a-și dezvălui brațele spiralate.
Tripletul din Leu poate fi usor identificat de-a lungul liniei dintre stelele strălucitoare de mag. 1.3 – Denebola și Regulus – la un sfert din distanța față de Denebola -, dar poate fi recunoscut și între stelele de magnitudine între 3 și 4 Theta Leonis și Iota Leonis (la jumatatea distanței).
Cele trei galaxii din grupul M66 au fost toate afectate de interacțiuni gravitaționale între ele.
Acest lucru este evident în brațele spirale deformate ale M66 care se confruntă cu o rată ridicată de activitate de formare a stelelor și în discul deformat și umflat al NGC 3628 care pare a fi cea mai afectată dintre cele trei, în timp ce M65 pare să fi suferit cele mai puține daune din interacțiunea cu celelalte doua.
2. Quasarul QSO B1117+139
(textul de mai jos este o preluare selectiva de pe pagina oficială a Astroclubului Bucuresti dintr-un articol al dlui Daniel Berteșteanu despre obiectele de cer profund aflate aproape de Tripletul din Leu, cu o introducere foarte interesantă a dlui Marian Naiman).
“Dincolo de tripletul de galaxii, în imagine se afla adnotat quasarul QSO B1117+139 aflat la o distanță de ~10.7 miliarde de ani lumină, foarte aproape de marginea universului cunoscut, care, astazi este estimat la cca 13.72 miliarde de ani lumina.
Fotonii care au impresionat senzorul camerei foto au plecat de acolo acum cca 10.7 milarde de ani deci de doua ori și ceva vârsta sistemului nostru solar!
Soarele nostru nici nu exista pe atunci, probabil că nici macar nu incepuse procesul de acreție, pentru formarea sistemului nostru solar.
Universul era de cca trei ori mai mic decit este astazi.
La asemenea distanțe, obiectele se îndepărtează de noi (ca urmare a expansiunii Universului) cu viteze uriașe ce trec de 150000 km/sec iar lumina este deplasată spre roșu (redshift cosmologic) din cauza faptului că parcurge un spațiu tot mai mare ce se tot extinde între noi și ele.
Din cauza expansiunii, atunci când quasarul QSO B1117+139 a emis lumina pe care o vedem în imagine, Universul era de 3 ori mai mic decât în prezent.”
Note (Daniel Berteșteanu):
“1. Calculul distanței pentru Quasarul QSO B1117+139 s-a făcut pe baza vitezelor radiale (sau factorului z atunci când vitezele lipseau) preluate din catalogul de date SIMBAD/NED și folosind formula ce ține cont de efectele relativiste ale obiectelor care au viteze apropiate de viteza luminii:
Distanța Mpc= (c/Ho) x ((z+1)2-1)/((z+1)2+1)
Unde:
Ho= constanta lui Hubble, 73 km/sec/Mpc
c= 299792 km/s
z= redshiftul măsurat (SIMBAD)
2. Coeficientul de mărime al Universului derivat din redshiftul quasarului QSO B1117+139 l-am calculat utilizând formula R= 1/1+z.
Pentru z=2.02 (SIMBAD), factorul R are valoarea de ~1/3 ceea ce înseamnă că lumina pe care o vedem de la acest quasar a fost emisă când Universul era de 3 ori mai mic decât în prezent.
Quasarul QSO B1117+139
Z= 2.021103
Vradială= 240585 km/s
Distanța= ~10.7 mld. ani lumină.”
––––––––––––––––––
180 minute de integrare (fix 3 ore)
Light: 90x120sec/gain 100@-20 grade (nov 2020)
Dark: 35
Flat: 50 (cu Geoptik flat field adapter, multumiri colegilor de observatie)
Darkflat: 50
Bias: 100
SW EQM35-pro + ASI 533MC-pro/racire -20 grade + SW130/650PDS + coma corector SW + luneta ghidaj + ASI 120MM + AsiAir + filtru Optolong Lpro + Geoptik flat field adapter
Text și Foto Cosmin Olinici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *